vădi definitie

17 definiții pentru vădi

VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face să se vadă, să fie evident; a pune în evidență, a dovedi, a arăta. Viața industrială o vădeau coșurile înalte ale fabricilor și uzinelor. STANCU, U.R.S.S. 177. Mîinile ei desfăcură pachetul și afișe vechi, strînse de o jumătate de veac, apăreau... ca să vădească mai bine drepturile ei. ANGHEL, PR. 120. Ochii, spălăciți și leneși, vădeau o minte somnoroasă. HOGAȘ, M. N. 32. Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. EMINESCU, O, IV 355. ◊ Refl. Să dai dascălului meu răsplata după cele ce se vor vădi. SADOVEANU, D. P. 23. 2. (Cu privire la persoane) A da de gol, a da pe față, a denunța. Înțelese că nu-i bine să-l vădească în acel loc față cu toți. SADOVEANU, Z. C. 260. ◊ Refl. Eu fusei pricina de se vădi vătavul. NEGRUZZI, S. II 236.
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vădeáscă
VĂDÍ vb. 1. v. manifesta. 2. v. denota. 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.)
VĂDÍ vb. v. denunța, pârî, reclama, spune.
A vădi ≠ a masca, a voala
vădí (-désc, -ít), vb.1. A acuza, a inculpa. – 2. A denunța, a pîrî, a indica. – 3. A publica, a pune în evidență, a demonstra. – Var. vedi. Sl. vaditi „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101). Primul sens este înv.Der. vădit, adj. (evident); vadnic, adj. (acuzator), înv.; văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf. vădeală.
A VĂDÍ ~ésc tranz. 1) A scoate la iveală; a remarca; a releva; a decela; a evidenția. 2) (persoane) A arăta așa cum este; a da pe față; a da de gol; a trăda; a destăinui. /<sl. vaditi
A SE VĂDÍ mă ~ésc intranz. A se face văzut; a ieși la iveală; a se releva. /<sl. vaditi
vădì v. 1. a ieși la lumină, a se face cunoscut: o să se vădească nelegiuitul păcat PANN; 2. a denunța: să nu mă vădești ISP. [Slav. VADITI, a pârî, a bănui].
1) vădésc v. tr. vedesc.
2) vădésc v. tr. (vsl. vaditi, a acuza, de unde și ung. vádolni, a acuza, văd, acuzațiune. V. vadnic și sfădesc). Vechĭ. Calomniez. Denunț, pîrăsc, acuz, daŭ de gol.
vedésc și (ob.) vădésc v. tr. (vsl. vesti-vedon, a duce [de ex., la lumină] și infl. de vădesc 2 saŭ și fără asta, ca năvădesc. V. do-, ne- și răz-vedesc). Scot, arăt: pe cînd roĭbu păștea, Ĭon vădea azima, plosca și mĭelu fript, lelița se vădea pintre stejarĭ (Tel. VR. 1911, 10, 7). Fig. Scot în evidență (în relief), dovedesc: a vădi dreptatea. V. refl. Acest geograf se vedește că greșește (Tkt); a trebuit să vie războĭu ca să se vedească asta (Șez. 30, 201). V. vădit, evidențiez.
vădi vb. v. DENUNȚA. PÎRÎ. RECLAMA. SPUNE.
VĂDI vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a manifesta. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a releva, a trăda. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.) 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.)

vădi dex

Intrare: vădi
vădi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv