vădană definitie

13 definiții pentru vădană

VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an.
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduv (înv. „văduv” < lat.) + suf. -an.
VĂDÁN, vădani, adj. m. (Popular; adesea substantivat) Văduv. Iar o să mîncăm cu noduri, ca niște vădani. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 272.
VĂDÁNĂ, vădane, adj. f. (Popular) Văduvă. Femeile-s vădane și casele pustii. ALECSANDRI, T. II 179. ◊ (Glumeț) [Găinile] nu fuseseră de loc bucuroase de întinderea stăpînirii cocoșului și asupra vecinelor vădane. STĂNOIU, C. I. 200. ◊ (Substantivat) Lună, lună, stea vicleană, Neam de fire de vădană. De ce dorurile mele Spusu-le-ai la stele? GOGA, P. 80. Cînd celelalte femei se duc la vizite, la prietene, ea tot singură între cei patru pereți, ca o vădană. DUNĂREANU, CH. 104.
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădán adj. m., s. m., pl. vădáni; f. sg. vădánă, pl. vădáne
VĂDÁN adj. s. v. văduv.
VĂDÁNĂ s. v. ghimpe, scaiete, scai-galben, scai-ghimpos, văduvă.
VĂDÁN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut (prin moarte) soțul sau soția și nu s-a mai recăsătorit; văduv. /văduv + suf. ~an
vădană f. văduvă: femeile vădane și casele pustii AL.
vădán, -ă adj. și s. (din vrom. văduŭ, văduŭă cu sufixu -an). Pop. Văduv (în Adev. Lit. 1939, 8 Ian. 3,3, Bz.). – În est numaĭ fem. vadană.
vădan adj., s. v. VĂDUV.
văda s. v. GHIMPE. SCAIETE. SCAI-GALBEN. SCAI-GHIMPOS. VĂDUVĂ.

vădană dex

Intrare: vădan (adj.)
vădan 1 adj. adjectiv
Intrare: vădană (pers.)
vădană 1 pers. substantiv feminin admite vocativul
Intrare: vădană (plantă)
vădană 1 plantă substantiv feminin