VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an.

VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduv (înv. „văduv” < lat.) + suf. -an.

VĂDÁN, vădani, adj. m. (Popular; adesea substantivat) Văduv. Iar o să mîncăm cu noduri, ca niște vădani. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 272.

vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne

vădán adj. m., s. m., pl. vădáni; f. sg. vădánă, pl. vădáne

VĂDÁN adj. s. v. văduv.

VĂDÁN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut (prin moarte) soțul sau soția și nu s-a mai recăsătorit; văduv. /văduv + suf. ~an

vădán, -ă adj. și s. (din vrom. văduŭ, văduŭă cu sufixu -an). Pop. Văduv (în Adev. Lit. 1939, 8 Ian. 3,3, Bz.). – În est numaĭ fem. vadană.

vădan adj., s. v. VĂDUV.

vădán, vădani, s.m. – (reg.) Văduv. ♦ (onom.) Vădan, Vadan, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din vrom. văduu „văduv” (< lat. viduus, -ua) + suf. -an (DEX, MDA).

vădán, -i, s.m. – Văduv. Vădan, nume de fam. – Din văduv + -an.

Văd/an, -ișan v. Vad 2, 3.