văcuțe definitie

2 intrări

10 definiții pentru văcuțe

VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă. O văcuță roșie privea neclintită la cîteva găini care ciuguleau în jurul ei. SADOVEANU, O. VIII 18. Auzea mereu și pe Dumana, singura lor văcuță, ronțăind sau rumegînd. REBREANU, I. 45. Colo-n veatră la bordei... o văcuță cu viței. TEODORESCU, P. P. 277. ◊ Compus: (Entom.) văcuța-domnului = vaca-domnului.
văcúță s. f., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcúță s. f., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
VĂCÚȚĂ s. 1. (ZOOL.) văcușoară. 2. v. turta-vacii.
VĂCÚȚE s. pl. v. pita-vacii.
văcúță f., pl. e. Vacă mică.
VĂCUȚĂ s. (ZOOL.) văcușoară.
văcuțe s. pl. v. PITA-VACII.

văcuțe dex

Intrare: văcuță
văcuță substantiv feminin admite vocativul
Intrare: văcuțe
văcuțe