VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță.

VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță.

VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Păzitoare de vaci.

văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe

văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe

VĂCĂRÍȚĂ s. v. văcăreasă.

VĂCĂRÍȚĂ s. v. ciuin, codobatură, floarea-călugărului, odagaci, prundar, prundaș, săpunariță.

VĂCĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care paște și îngrijește vacile. 2) Soție a văcarului. /văcar + suf. ~iță

văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem. văcăreasă și -íță.

VĂCĂRIȚA s. văcăreasă. (~ păzește vacile.)

văcăriță s. v. CIUIN. CODOBATURĂ. FLOAREA-CĂLUGĂRULUI. ODAGACI. PRUNDAR. PRUNDAȘ. SĂPUNARIȚĂ.