văcălíe, vășcălíe și veșcălíe f. (d. veacă, și veșcă. D. rom. vine rut. vakeliĭa, vekeliĭa, burete de ĭască). Cerc lat (ca cel din prejuru petreĭ de moară, cel care formează cĭuru orĭ sita, o baniță, o cutie ș. a.). Burete din care se face ĭască. Trans. (văcălie). Marginea pălăriiĭ.

vășcălíe, V. văcălie.