vâslit definitie

2 intrări

21 definiții pentru vâslit

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli.
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli.
VÎNSLÍ vb. IV v. vîsli.
VÎRSLÍ vb. IV v. vîsli.
VÎSLÁ vb. I v. vîsli.
VÎSLÍ, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, fâcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Fnmios se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. – Variante: vîslá (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.
VÎSLÍT, vîslituri, s. n. Vîslire.
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâsleáscă
vâslít s. n., pl. vâslíturi
VÂSLÍ vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)
VÂSLÍT s. lopătare, vâslire.
A VÂSLÍ ~ésc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă
văslì v. a mâna corabia cu vâsle.
vî́nslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.
vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.
VÎSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)
VÎSLIT s. lopătare, vîslire.

vâslit dex

Intrare: vâsli
vânsli intranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
vârsli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv
vâsla verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv
vâsli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: vâslit
vâslit substantiv neutru