vârstnic definitie

17 definiții pentru vârstnic

VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic.
VRẤSTNIC, -Ă, adj. v. vârstnic.
VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (Înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic.
VRẤSTNIC, -Ă, adj. v. vârstnic.
VÎ́RSTNIC, -Ă, vîrstnici, -e, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, în vîrstă (v. matur); (la gradul comparativ) mai în vîrstă decît... Era un om foarte înalt, vîrstnic. GALAN, Z. R. 29. Nenea Ghiță morarul nu avea mulți ani peste treizeci, dar părea mult mai vîrstnic. SADOVEANU, M. C. 13. I se dădură... și doi cai mai vîrstnici. CAMIL PETRESCU, O. II 144. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere. C. PETRESCU, C. V. 11. 2. (Învechit și popular) De aceeași vîrstă (cu altcineva). (Substantivat) Cum oi bea și oi mînca Cînd văd pe vîrstnicii mei Au copii de ți-e drag de ei. BIBICESCU, P. P. 303. (În forma vrîsnic) Au întrebat Themistocles vrîsnicii lui. ȚICHINDEAL, F. 245. – Variantă: (regional) vrîsnic, -ă adj.
VRÎ́SNIC, -Ă adj. v. vîrstnic.
VRẤSNIC, -Ă adj. v. vârstnic.
vấrstnic (vârst-nic) adj. m., pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vârstnic adj. m. (sil. mf. vârst-), pl. vârstnici; f. sg. vârstnică, pl. vârstnice
VÂRSTNIC adj. bătrân, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.)
VÂRSTNIC adj. v. bătrân, major.
Vârstnic ≠ tânăr
VÂRSTNIC ~că (~ci, ~ce) Care are vârstă înaintată; în vârstă. [Sil. vârstnic] /vârstă + suf. ~nic
vârstnic a. și m. adult, major. [Mold. vrăstnic = slav. (SŬ)VRŬSTĬNIKŬ, de aceeiș vârstă ].
vî́rstnic și vî́rsnic, -ă adj. (vsl. vrŭstĭnŭ și sŭ-vrŭstĭnikŭ, de aceĭașĭ etate, bg. vrŭstnik, sîrb. vrsnik). Adult, major, ajuns la vîrsta legală (21 de anĭ). – În est vrîstnic și vrîsnic.
VÎRSTNIC adj. bătrîn, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.)
vîrstnic adj. v. MAJOR.

vârstnic dex

Intrare: vârstnic
vrâstnic adjectiv
vrâsnic adjectiv
vârstnic adjectiv
  • silabisire: vârst-