vânturele definitie

7 definiții pentru vânturele

VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
VÎNTURÉL3, vînturele, s. n. (Rar) Vîntuleț. [Hainele] le trimete-n vînturele, în țara străinului. HODOȘ, P. P. 211.
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vânturél (vântuleț) s. n., pl. vânturéle
VÂNTURÉLE s. pl. v. dedițel.
vînturele s. pl. v. DEDIȚEL.

vânturele dex

Intrare: vânturel (vânt)
vânturel 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: vânturele
vânturele