craiță sf vz cratiță

VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk.

VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk.

VÎZDOÁGĂ, vîzdoage, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia compozeelor (originară din Mexic), cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunzele dințate pe margine, cu flori galbene dispuse în capitule mari (Tagetes erecta). La urechi și în cosițe au și ele buchețele de vîzdoage pestrițe. REBREANU, I. 13. Duc tot soiul de frunze și flori de vîzdoage, boz, micșunele. PAMFILE, S. T. 53.

vâzdoágă (reg.) s. f., g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge

vâzdoágă s. f., g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge

VÂZDOÁGĂ s. v. crăiță.

VÂZDOÁGĂ s. v. garoáfă.

vîzdoágă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes erecta, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit).

VÂZDOÁGĂ ~ge f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, cu frunze dințate pe margine și cu flori galbene-portocalii, având un miros pătrunzător; țigăncușă; crăiță. /<rus. gvozdika

vâzdoágă, vâzdoáge, s.f. (reg.) 1. floarea numită și crăiță. 2. garoafă.

crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.

vîzdoágă (oa dift.) f., pl. e (rus. gvozdika și -ýka, boboc de garofă [de unde s’a făcut *vozdică, *vîzdoacă, vîzdoagă], dim. d. gvozdĭ, cuĭ. V. găvozdesc. Cp. cu cuișoare). Est. Crăiță.

vizdoagă s. v. GAROAFĂ.

VÎZDOAGĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) crăiță, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), sascuță, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

vâzdoágă, s.f. – v. văzdoagă („plantă erbacee”).

TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.