Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru v├órtute

V├éRT├ÜTE, v├órtu╚Ťi, s. f. (├Änv.) 1. Putere, t─ârie, vigoare. ÔŚŐ Expr. Om ├«n v├órtute = om ├«n putere. A fi tare de v├órtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. B─ârb─â╚Ťie, curaj, vrednicie (r─âzboinic─â). 3. Proprietate, ├«nsu╚Öire, calitate. ÔÇô Lat. virtus, -utis.
V├éRT├ÜTE, v├órtu╚Ťi, s. f. (├Änv. ╚Öi arh.) 1. Putere, t─ârie, vigoare. ÔŚŐ Expr. Om ├«n v├órtute = om ├«n putere. A fi tare de v├órtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. B─ârb─â╚Ťie, curaj, vrednicie (r─âzboinic─â). 3. Proprietate, ├«nsu╚Öire, calitate. ÔÇô Lat. virtus, -utis.
VIRTÚTE1 s. f. v. vîrtute.
V├ÄRT├ÜTE, virtu╚Ťi, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant; ╚Öi ├«n forma virtute) 1. Putere, t─ârie, vigoare. ├Än zadar s─âri ╚Öi se smuci iapa cu v├«rtute, c─âci voinicul nostru se ╚Ťinu zdrav─ân. POPESCU, B. I 39. Acum p├«rdalnicele de b─âtr├«ne╚Ťe mi-au secat toat─â v├«rtutea. ISPIRESCU, L. 12. Tat─â-meu a fost om tare, Cu v├«rtute foarte mare. TEODORESCU, P. P. 116. ÔŚŐ Expr. Om ├«n v├«rtute = om ├«n putere. A fi tare de v├«rtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. Era odat─â o bab─â care avea trei feciori... tari de v├«rtute, dar slabi de minte. CREANG─é, P. 3. 2. B─ârb─â╚Ťie, curaj, vrednicie (r─âzboinic─â). P─âdurile ╚Öi ima╚Öurile ╚Öi f├«na╚Ťurile, cu v├«rtute c├«╚Ötigate ├«n r─âzboaiele vechi, se vor ├«ntoarce dup─â dreptate neamurilor. SADOVEANU, O. VII 63. V├«rtutea infanteriei noastre la escaladarea Br─âilei egal─â pe acea a cavaleriei la surprinderea taberei de la Jili╚Öte. HASDEU, I. V. 103. 3. Proprietate, ├«nsu╚Öire, calitate. P─âm├«ntul ├«ntreg e ├«ncins cu coarde ╚Öi cu re╚Ťele de fier care, prin v├«rtu╚Ťile de cur├«nd aflate ale aburului ╚Öi ale tr─âsnetului, poart─â pretutindeni ╚Ötiri. ODOBESCU, S. III 320.- Variant─â: virt├║te s. f.
v├órt├║te (vigoare, curaj) (├«nv.) s. f., g.-d. art. v├órt├║╚Ťii; pl. v├órt├║╚Ťi
v├órt├║te (vigoare, curaj) s. f., g.-d. art. v├órt├║╚Ťii; pl. v├órt├║╚Ťi
V├éRT├ÜTE s. v. dinamism, energie, for╚Ť─â, impetuozitate, putere, robuste╚Ťe, t─ârie, vigoare, vitalitate, vlag─â.
v├«rt├║te s. f. ÔÇô Vigoare, for╚Ť─â. ÔÇô Mr. virtute. Lat. virt┼źtem (Pu╚Öcariu 1862; REW 9371), cf. v. it. vert├╣, logid., v. port. virtude, prov. vertut, fr. vertu, sp. virtud. ÔÇô Der. v├«rtos (mr. v├«rtos, v─ârtos), adj. (puternic, robust, viguros; solid, rezistent; adv., mult, puternic), din lat. virt┼ş┼Źsus (Cipariu, Elem., 6; Densusianu, Hlr., 195; Iordan, Dift., 197; cf. Pu╚Öcariu 1862, care crede c─â acest cuv├«nt lat. nu a existat); v├«rto╚Öie (var. v├«rto╚Öenie, v├«rto╚Öime), s. f. (vigoare, robuste╚Ťe); v├«rtucios, adj. (robust, puternic). Toate aceste cuvinte, cu excep╚Ťia lui v├«rtos, s├«nt ├«nv. Este dubletul lui virtute, s. f., neol.; cu der. din fr.; virtual, adj.; virtuos, adj. (plin de virtute; virtuos, se spune despre muzicienii care-╚Öi st─âp├«nesc foarte bine instrumentele); sensul al doilea este tradus din it. virtuoso; virtuozitate, s. f.
V├éRT├ÜTE ~╚Ťi f. ├«nv. For╚Ť─â fizic─â a unei fiin╚Ťe cu o s─ân─âtate perfect─â ╚Öi ├«n plin─â dezvoltare; putere de via╚Ť─â; vitalitate; vigoare. /<lat. virtus, ~utis
vârtute f. tărie fizică. [Lat. VIRTUTEM, vigoare].
v├«rt├║te f. (lat. v─şrtus, virt├║tis, virtute, vitejie; pv. vertut, fr. vertu. La It., Cat., Sp., Pg. e neol.). Vech─ş. Rar az─ş. T─ârie, putere, vigoare, for╚Ť─â fizic─â: cete├í ma─ş cu v├«rtute rug─âc─şunile (╚śez. 30, 199).
vîrtute s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.

Vârtute dex online | sinonim

Vârtute definitie

Intrare: vârtute
vârtute substantiv feminin
virtute substantiv feminin