Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 943008:

VÎRTÓS, -OÁSĂ, vîrtoși, -oase, adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. Întreagă firea voastră cu totul se depărtează Din obiceiul acelor oameni ageri și vîrtoși. HASDEU, R. V. 137. Murga nu mai putea, nu era vîrtoasă. CONTEMPORANUL, III 655. ◊ Fig. Naturii i-a plăcut a înconjura o cîmpie roditoare... cu o șiră de munți măreți pe care cresc codri vîrtoși. ODOBESCU, S. II 258. 2. (Rar, în opoziție cu moale) Tare, des, îndesat, solid; dur. Peste virfuri de plopi și de sălcii se bolovăneau nori negri, vîrtoși. C. PETRESCU, A. R. 5. [Drum] neted ca masa și vîrtos ca sîmburele de cireșe. SLAVICI, O. I 68. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. Ceru poame, un vin mai vîrtos, alt rînd de cafele. M. I. CARAGIALE, C. 87. ♦ Fig. Dîrz, îndărătnic, încăpățînat. Părintele Trandafir e vîrtos la cap; unde pleacă, merge și ajunge, ori moare pe drum. SLAVICI, O. I 57.

vârtos definitie

vârtos dex