vârtelniță definitie

12 definiții pentru vârtelniță

VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka.
VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. – Cf. bg. vărtelka.
VÎRTÉLNIȚĂ, vîrtelnițe, s. f. Unealtă simplă de lemn, cu patru brațe încrucișate, care se învîrtesc în jurul unui ax și pe care se așază sculul de fire textile (prin învîrtire firele depănîndu-se de pe scul pe mosoare sau pe țevile de țesut); roată. Se aude in tăcerea uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. Am un moșneguț Într-un picioruț (Vîrtelniță). GOROVEI, C. 398. ♦ (Tehn.) Mașină care servește la înfășurarea ori la desfășurarea sulurilor sau a colacilor de metal laminat.
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
VÂRTÉLNIȚĂ s. v. depănătoare.
VÂRTÉLNIȚĂ vârtelnițe f. 1) Unealtă de pe care se deapănă sculul de lână, de bumbac etc. 2) Mașină care servește la înfășurarea în suluri a benzilor sau a sârmelor de metal. /<bulg. vărtelka
vârtelniță f. unealtă cu care se dapănă tortul după ce s’a spălat. [Slovean VRETENIȚA, mosor].
vîrtélniță și (Mold. sud și) vîrténiță f., pl. e (nsl. vretenica, macara, bg. vŭrtel, frigare, d. vŭrtĭy, învîrtesc). Unealtă de depănat, numită și depănătoare.
VÎRTELNIȚĂ s. depănătoare, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)
vârtélniță, vârtelnițe, s.f. – Instrument de lemn cu 3 sau 4 picioare (stativ), pe care se montează la partea superioară patru stinghii rotative, mobile, prevăzute fiecare cu opritor, pe care se pune tortul de cânepă sau scutul de lână ca să fie depănat. – Cf. bg. vărtelka (DEX); din [în]vârt[esc] + suf. -elniță (Pascu, Sufixele: 241, cf. Frățilă).
vârtélniță, -e, s.f. – Instrument de lemn cu 3 sau 4 picioare (stativ) pe care se montează la partea superioară patru stinghii rotative, mobile, prevăzute fiecare cu opritor, pe care se pune tortul de cânepă sau scutul de lână ca să fie depănat. – Cf. bg. vărtelka (DEX).

vârtelniță dex

Intrare: vârtelniță
vârtelniță substantiv feminin