VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie.

VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie.

VÎRSNICÍE s. f. v. vîrstnicie.

VÎRSTNICÍE s. f. (Rar) Vîrstă de adult. (Atestat în forma vîrsnicie) Mă duc, maică-n miliție, C-am ajuns în vîrsnicie. MAT. FOLK. 353. – Variantă: vîrsnicíe s. f.

vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei

vârstnicíe s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei

VÂRSTNICÍE s. v. majorat, majoritate.

VÂRSTNICÍE f. Stare de om în vârstă. /vârstnic + suf. ~ie

vârstnicie f. majorat.

vîrstnicíe și vîrsnicíe f. (d. vrîstnic). Majorat. – În est vrîstn- și vrîsn-.

vîrstnicie s. v. MAJORAT. MAJORITATE. PUBERTATE.