vârstnicie definitie

11 definiții pentru vârstnicie

VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie.
VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie.
VÎRSNICÍE s. f. v. vîrstnicie.
VÎRSTNICÍE s. f. (Rar) Vîrstă de adult. (Atestat în forma vîrsnicie) Mă duc, maică-n miliție, C-am ajuns în vîrsnicie. MAT. FOLK. 353. – Variantă: vîrsnicíe s. f.
vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei
vârstnicíe s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei
VÂRSTNICÍE s. v. majorat, majoritate.
VÂRSTNICÍE f. Stare de om în vârstă. /vârstnic + suf. ~ie
vârstnicie f. majorat.
vîrstnicíe și vîrsnicíe f. (d. vrîstnic). Majorat. – În est vrîstn- și vrîsn-.
vîrstnicie s. v. MAJORAT. MAJORITATE. PUBERTATE.

vârstnicie dex

Intrare: vârstnicie
vârstnicie substantiv feminin (numai) singular
vârsnicie substantiv feminin (numai) singular
vrâstnicie substantiv feminin (numai) singular
vrâsnicie substantiv feminin (numai) singular