vârste definitie

39 definiții pentru vârste

VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta.
VRẤSTĂ1 s. f. v. vârstă1.
VRẤSTĂ2 s. f. v. vârstă2.
VẤRSTĂ1, vấrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (Înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = evul mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din scr. vrsta.
VRẤSTĂ1 s. f. v. vârstă1.
VRẤSTĂ2 s. f. v. vârstă2.
VÎ́RSTĂ1, vîrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani prin care se exprimă acest timp; etate. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu... a fost fără îndoială tovarășul de joc al acestuia la Ipotești. CĂLINESCU, E. 36. Copii de toate vîrstele se adunau în jurul nostru. SADOVEANU, E. 45. E uimitor cum la vîrstă lui... mai păstrează o memorie atît de intactă. C. PETRESCU, C. V. 243. Slujind cu credință... pînă la vîrstă de treizeci și mai bine de ani. CREANGĂ, P. 139. Președinte de vîrstă = persoana cea mai în vîrstă dintr-o adunare, chemată să deschidă și să conducă dezbaterile pînă la alegerea biroului și a președintelui. ◊ Loc. adj. În vîrstă = bătrîn. Nu numai copiii să se ducă la carte, ci și oamenii în vîrstă. SADOVEANU, E. 26. Era un om în vîrstă și serios. C. PETRESCU, A. 453. Între două vîrste = nici prea bătrîn, nici prea tînăr. Înaintea noastră se află... un bărbat între două vîrste, ținînd de mînă o fetiță. STANCU, U.R.S.S. 37. După dînșii veni... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza. Un chip uscățiv fără vîrstă, ars de soare. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Despre două sau mai multe persoane) De-o vîrstă = numărînd același număr de ani. Mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, P. 270. În floarea vîrstei v. floare (I 1). 2. Etapă din viața unei ființe, caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Are și planta rostul ei... vîrstele ei. Dacă nu se coace la vremea ei, nu mai apucă, se trece. V. ROM. noiembrie 1950, 50. Este o vîrstă, cînd toată lumea face poezii. VLAHUȚĂ, O. A. 399. Feciorașul s-a mărit, Vîrstă, măre, s-a-mplinit Și lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. TEODORESCU, P. P. 619. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se poată bucura de anumite drepturi (civile sau politice). Nu votează pentru că n-are vîrsta. 4. (Învechit, în expr.) Vîrsta de mijloc = evul mediu. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vîrstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36. – Variantă: (regional) vrîstă (ALECSANDRI, S. 95) s. f.
VÎ́RSTĂ2, vîrste, s. f. (Regional; și în forma vrîstă) Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.). Cînd apoi a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn pe față ca niște vrîste vineții. SLAVICI, la TDRG. [Bîtlanul are] o vîrstă de pene, care începe de la ochi și se prelungește pînă la partea inferioară a grumazului. MARIAN, O. II 335. Vezi bădița cum se poartă, Anteriu cu vrîstă lată Și cu pălăria naltă. SEVASTOS, C. 181. ◊ Fig. Începu, arătînd spre o vrîstă de nori ce se vedea înspre apus. SLAVICI, N. I 68. 2. Mănunchi de flori; buchet. Culegea la flori domnești, Culegea, vîrstă-și punea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. (în forma vîrstră) N-ai casă, nici moșie, Numa vîrstră-n pălărie. BIBICESCU, P. P. 68. – Variante: vrîstă, vîrstră s. f.
VÎ́RSTRĂ s. f. v. vîrstă2.
VRÎ́STĂ1 s. f. v. vîrstă1.
VRÎ́STĂ2 s. f. v. vîrstă2.
vấrstă1 (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste
vấrstă2 / vrấstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. vấrstei / vrấstei; pl. vấrste / vrấste
vrấstă v. vấrstă2
vârstă (timp) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste
vârstă (dungă, buchet) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste
VÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
VÂRSTĂ s. 1. etate, (înv. și reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de ~ lui.)
VÂRSTĂ s. v. brâu, buchet, dungă, linie, mănunchi, șuviță, vargă, vechime.
vîrstă (-te), s. f.1. Etate. – 2. Dungă, fîșie. – 3. Smoc, cosiță. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestrița, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeași etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s. f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia).
VÂRSTĂ1 ~e f. 1) Durată de timp socotită de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; etate. ◊ În ~ bătrân. Între două ~e nici tânăr, nici bătrân. În floarea ~ei tânăr. 2) Număr de ani care se cer pentru ca o persoană să fie supusă unor obligații sau să se bucure de anumite drepturi. ~ școlară. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epocă; ev. [G.-D. vârstei; Sil. vâr-stă] /<sl. vrusta
VÂRSTĂ2 ~e f. reg. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); vârcă; dungă. /< sb. vrsta
vârstă f. 1. durată obișnuită a vieții: (un nume) să treacă peste vârste și peste ani să sboare GR. AL.; 2. timp scurs dela naștere: omul e major dela vârsta de 21 ani; 3. epocă a vieții: cele patru vârste ale omului sunt: copilăria (0-15 ani), junețea (15-25 ani), maturitatea (25-55 ani) și bătrânețea; cele patru vârste ale lumii (vârsta de aur, de argint, de aramă și de fier), perioade poetice în răstimpul cărora se crede că oamenii au fost din ce în ce mai puțin virtuoși și mai puțin fericiți; vârsta de piatră, de bronz, de fier, epoce preistorice caracterizate prin uzul instrumentelor de piatră, apoi de bronz și în fine de fier; 4. bătrânețe: e un om în vârstă; 5. dungă, vargă. [Mold. vrăstă = slav. VRŬSTA, etate, rang, linie].
vrâstă f. Mold. 1. vârstă; 2. dungă, fășie: o vrâstă de nori. [V. vârstă].
vî́rstă (vest) și vrî́stă (est) f., pl. e (vsl. vrŭsta, vrŭstŭ, sîrb. vrsta, etate; rus. verstá, verstă). 1. Etate, durata vĭețiĭ, timp trăit: vîrsta omuluĭ cuprinde copilăria, tinereța, bărbăția și bătrîneța. 2. Epocă a vĭețiĭ omuluĭ, a animalelor saŭ a lumiĭ: Matusalem a murit la vîrsta de 969 de anĭ (Biblia). A fi în vîrstă, a fi destul de bătrîn. A fi de vîrstă (Vechĭ), a fi de vîrsta cuvenită (de ex., major). Între doŭă vîrste, între tinereță și bătrîneță. Cele patru vîrste ale lumiĭ (de aur, de argint, de aramă, de fer), epoce legendare în timpu cărora se crede că oameniĭ aŭ fost din ce în ce maĭ răĭ șĭ maĭ nefericițĭ. Vîrsta de peatră, de bronz și de fer, treĭ epoce preistorice în care oameniĭ aŭ întrebuințat unelte de peatră, apoĭ de bronz și apoĭ de fer. 3. Dungă, vargă, linie (pe o suprafață): o pînză albă cu vîrste negre. 4. Trans. Pop. (și vîstră și zvîrtă). Buchet: vîrstă de florĭ. – În Olt. și vîrste, f. fără pl.
vîrsta de mijloc s. v. EVUL MEDIU.
VÎRSTĂ s. 1. etate, (înv. și reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de ~ lui.)
vîrstă s. v. BRÎU. BUCHET. DUNGĂ. LINIE. MĂNUNCHI. ȘUVIȚĂ. VARGĂ. VECHIME.
vârsta a dóua sint. s. (ironic) Vârsta adultă ◊ „Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic.” R.l. 15 I 93 p. 4 (format după vârsta a treia)
vârsta a tréia sint. s. (eufemism) Perioda de după pensionare, bătrânețe ◊ „A treia vârstă. Într-un buletin consacrat vârstei a treia, Organizația Mondială a Sănătății apreciază că numărul persoanelor în vârstă se va dubla până în anul 2000. În 1970 existau în lume 304 milioane de persoane în vârstă de peste 60 de ani.” R.l. 7 V 79 p. 6. ◊ „Noi, gerontologii români, considerăm că metoda esențială de întârziere a proceselor degenerative de vârstă și de evitare a fenomenelor morbide la vârsta a treia este profilaxia.” Cont. 16 VI 79 p. 7. ◊ „Am văzut doi indexați de vârsta a treia cumpărând [...] biscuiți «Eugenia» privatizați.” R.l. 18 V 93 p. 1 [var. a treia vârstă] (după fr. troisième îge; DMN 1966; DEX-S)
vârstă (strat.), (engl.= age) unitate geocronologică al cărei echivalent cronostratigrafic este → etajul. (V.M.)
vấrstă, vârste, (vrâstă), s.f. – (reg.) Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erau țesute „în vârste”, adică în negru și alb, cromatică simplă, oferită de culoarea naturală a lânii (Caia, 2002: 45). ♦ (onom.) Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. Nume de familie (116 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. vrsta (Scriban, DEX, MDA).
vrấstă, s.f. – v. vârstă („dungă”).
vấrstă, -e, (vrâstă), s.f. – Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erau țesute „în vârste”, adică în negru și alb, cromatică simplă, oferită de culoarea naturală a lânii (Caia 2002: 45). Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei. – Din sl. vrǔsta (Cihac cf. DER).
vrấstă, s.f. – v. vârstă.
ANNO... AETATIS SUAE (lat.) în anul... vârstei mele – Formulă utilizată în inscripții funerare, pe tablouri etc.
SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observația, nu vârsta, va aduce înțelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului înconjurător și a oamenilor dă cunoștințe și experiență care valorează mai mult decât anii trăiți.

vârste dex

Intrare: vârstă (dungă)
vârstă substantiv feminin
vrâstă substantiv feminin
vârstră substantiv feminin
Intrare: vârstă (timp)
vârstă substantiv feminin
vrâstă substantiv feminin
Intrare: vârste
vârste