vấrghe, vấrghi, s.f. (reg.) băț, ciomag.

vî́rghe și -ie f., pl. ĭ (lat. vĭrgula, de unde s’a făcut *verghe, apoĭ vîrghe. V. vargă. Cp. cu pîrghie). Băț, cĭomag. Par. – Și vî́rghină, la Vicĭŭ -ínă, pl. ĭ, capătu bîrneĭ ĭeșit din zid, stinghie.