Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru v├órcolaci

V├éRCOL├üC, v├órcolaci, s. m. I. 1. (├Än mitologia popular─â rom├óneasc─â) Fiin╚Ť─â fabuloas─â f─âr─â reprezentare concret─â, care m─ân├ónc─â Luna ╚Öi Soarele (provoc├ónd fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Pe╚Öti╚Öor artificial de metal, folosit ca nad─â la pescuitul cu undi╚Ťa. [Var.: v├órcol├íci, v├órcol├íg, v├órgol├íg, v├órcol├şc s. m.] ÔÇô Din bg. v├órkolak.
VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac.
VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac.
V├éRCOL├ŹC s. m. v. v├órcolac.
VÂRGOLÁG s. m. v. vârcolac.
V├éRCOL├üC, v├órcolaci, s. m. I. 1. (├Än supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â fabuloas─â f─âr─â reprezentare concret─â, care m─ân├ónc─â Luna ╚Öi Soarele (provoc├ónd fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Pe╚Öti╚Öor artificial de metal, ├«ntrebuin╚Ťat ca nad─â la pescuitul cu undi╚Ťa. [Var.: v├órcol├íci, v├órcol├íg, v├órgol├íg, v├órcol├şc s. m.] ÔÇô Din bg. v├órkolak.
VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac.
VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac.
V├éRCOL├ŹC s. m. v. v├órcolac.
VÂRGOLÁG s. m. v. vârcolac.
V├ÄRCOL├üC, v├«rcolaci, s. m. I. 1. (├Än supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â provenit─â dintr-un copil care a murit nebotezat ╚Öi care m─ân├«nc─â luna sau soarele, produc├«nd eclipse. Vede luna Cum o m├«nc─â v├«rcolacii. BENIUC, V. 53. ├Äntr-o zi v├«rcolacii au m├«ncat... o jum─âtate din soare. C. PETRESCU, R. DR. 152. Iar─â luna, toat─â noaptea, o m─ân├«nc─â v├«rcolacul. EFTIMIU, ├Ä. 72. R├«dea de cei ce cred ├«n ┬źiele┬╗, ├«n ┬źstafii┬╗, ├«n ┬źv├«rcolaci┬╗, ├«n ┬źpricolici┬╗, ├«n ┬źvr─âjitoare┬╗ sau ├«n alte nimicuri n─âscocite de cine ╚Ötie ce min╚Ťi slabe. BASSARABESCU, S. N. 120. 2. Strigoi. II. Pe╚Öti╚Öor artificial de metal, ├«ntrebuin╚Ťat ca nad─â la pescuitul cu undi╚Ťa; n─âluc─â. ÔÇô Variante: v├«rcol├íci (ALECSANDRI, P. A. 39), v├«rcol├şc (ALECSANDRI, T. 616), v├«rcol├íg (PAMFILE, CER. 89), v├«rgol├íg (LESNEA, I. 50) s. m.
VÎRCOLÁCI s. m. v. vîrcolac.
VÎRCOLÁG s. m. v. vîrcolac.
V├ÄRCOL├ŹC s. m. v. v├«rcolac.
VÎRGOLÁG s. m. v. vîrcolac.
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
VÂRCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici.
VÂRCOLÁC s. v. stafie, strigoi.
v├«rcol├íc (-ci), s. m. ÔÇô 1. Duh r─âu, c─âruia i se atribuie mai ales oculta╚Ťia Lunii ╚Öi a Soarelui ├«n timpul eclipselor. ÔÇô 2. Pe╚Öti╚Öor artificial pentru undi╚Ť─â. ÔÇô Mr. v─ârculac, v─ârcolac, megl. v─ârculac. Sl. vl┼şkodlak┼ş, de la vl┼şk┼ş ÔÇ×lupÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), cf. bg. vr─âkolak, sb. vokodlak, alb. vurvolak, ngr. ╬▓╬┐¤ů¤ü¤░¤î╬╗╬▒¤░╬▒¤é (Meyer, Neugr. St., II, 20), fr. brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnifica╚Ťia sa mitologic─â, cf. fr. loup-garou. germ. Werwolf. Din sl. vl┼şk┼ş provin ╚Öi toponimele V├«lcea, regiune care ├«n sec. XII era teritoriul unui Farca╚Ö (< mag. f├írk├ís ÔÇ×lupÔÇŁ) ╚Öi V├«lcov, traducerea gr. ╬Ť¤ů¤░¤î¤â¤ä╬┐╬╝╬┐╬Ż.
V├éRCOL├üC ~ci m. 1) (├«n supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â fantastic─â, care se crede c─â ar m├ónca Luna sau Soarele (├«n timpul eclipselor). 2) Pe╚Öti╚Öor de metal, folosit drept nad─â la pescuitul cu undi╚Ťa. /<bulg. v├órcolac
v├órcolac m. pl. 1. oameni-lupi cari, dup─â credin╚Ťa poporului, ├«nghit soarele ╚Öi luna ├«n timpul eclipselor: v├órcolacul se l─â╚Ťe╚Öte sus pe lun─â ca un nor AL. v├órcolacii serei ce chiar din lun─â pi╚Öc─â BOL.; 2. strigoi f─âcu╚Ťi din copii cari au murit neboteza╚Ťi. [Bulg. VR┼ČKOLAK, vampir (din slav. VR┼ČKODLAK┼Č, lit. lup p─âros); eclipsele de lun─â poporul le consider─â ca opera v├órcolacilor sau a mon╚Ötrilor umani sub forma animal─â].
v├«rcol├íc m. (bg. v┼şrkolak, d. vsl. vl┼şkodlak┼ş, care vine d. vl┼şk┼ş, lup). Monstru fabulos (strigo─ş, pricolic─ş ╚Ö. a.) care m─ân├«nc─â soarele ╚Öi pricinu─şe╚Öte eclips─â. ÔÇô ╚śi v├«rg- ╚Öi -ac─ş.
vîrcolac s. v. STAFIE. STRIGOI.
VÎRCOLAC s. (MITOL. POP.) pricolici.
v├órcol├íc, v├órcolaci, s.m. ÔÇô (mit.) Fiin╚Ť─â fabuloas─â, malefic─â, c─âreia i se atribuie oculta╚Ťia Lunii ╚Öi a Soarelui (provoc├ónd fazele Lunii ╚Öi eclipsele). Se crede c─â omul n─âscut dintr-o rela╚Ťie incestuoas─â are capacitatea de a se metamorfoza ├«n c├óine: ÔÇ×V├órcolacu nu ╚Ötiu de unde apare el, c─â apare sub form─â de c├óine. ╚śi ziceau b─âtr├ónii c─â atunci c├ónd torc femeile c├ónep─â mar╚Ťi sara, pe firul acela se suie v├órcolacu ╚Öi m─ân├ónc─â lunaÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1999: 319; B├órsana); ÔÇ×De te-o diochet b─ârbat curat, / Necurat, / Cu ochi de v├órcolac, / Pice-i p─âru ca fuioruÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1990: 283; L─âpu╚Ö). ÔÖŽ ÔÇ×Umbl─â destul de repede, ca ╚Öi c├óinele, manifest├óndu-se ├«n apari╚Ťii nocturne. El rupe hainele celui ├«nt├ólnit, uneori f─âr─â s─â-l ating─â. De regul─â, umbl─â nou─â hotare, iar c├ónd revine, se a╚Öeaz─â pe vrani╚Ť─â ╚Öi bate ca ╚Öi c├óinele (ÔÇŽ). Dac─â este lovit, fuge ╚Öi revine. Dac─â este ucis, se preface ├«n omÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1999: 46). Potrivit lui Eliade (1970: 26), legendele ╚Öi credin╚Ťele populare privind v├órcolacii se explic─â printr-un proces de folclorizare, adic─â prin proiectarea ├«n lumea imaginar─â a ritualurilor concrete, fie ╚Öamanice, fie de ini╚Ťiere r─âzboinic─â. Dup─â Herodot (IV, 105), neurii se transformau ├«n lupi ├«n fiecare an. Aceast─â periodicitate ridic─â posibile ceremonii anuale, ├«n timpul c─ârora se ├«mbr─âcau piei ╚Öi se purtau m─â╚Öti de lup. Anumite cazuri de transformare a individului ├«n carnasier se pot explica prin supravie╚Ťuirea ini╚Ťierilor spontane; este vorba de un fenomen retardar, un fel de redescoperire spontan─â a scenariilor rituale perimate sau complet transformate. ÔÇô Din bg. v├órkolak ÔÇ×vampirÔÇŁ (Scriban, ╚ś─âineanu, DEX, MDA); din sl. vlăöjudlakăö, de la vlăökăö ÔÇ×lupÔÇŁ (Scriban, ╚ś─âineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).
v├órcol├íc, -i, s.m. ÔÇô (mit.) Fiin╚Ť─â fabuloas─â, malefic─â, c─âreia i se atribuie oculta╚Ťia Lunii ╚Öi a Soarelui (provoc├ónd fazele Lunii ╚Öi eclipsele). Se crede c─â omul n─âscut dintr-o rela╚Ťie incestuoas─â are capacitatea de a se metamorfoza ├«n c├óine: ÔÇ×V├órcolacu nu ╚Ötiu de unde apare el, c─â apare sub form─â de c├óine. ╚śi ziceau b─âtr├ónii c─â atunci c├ónd torc femeile c├ónep─â mar╚Ťi sara, pe firul acela se suie v├órcolacu ╚Öi m─ân├ónc─â lunaÔÇŁ (Bil╚Ťiu 1999: 319; B├órsana); ÔÇ×De te-o diochet b─ârbat curat, / Necurat, / Cu ochi de v├órcolac, / Pice-i p─âru ca fuioruÔÇŁ (Bil╚Ťiu 1990: 283; L─âpu╚Ö). ÔÇô Din sl. vlăöjudlakăö, de la vlăökăö ÔÇ×lupÔÇŁ (Miklosich, Cihac cf. DER). Din bg. v├órkolak (DEX), cf. alb. vurkolak.

Vârcolaci dex online | sinonim

Vârcolaci definitie

Intrare: vârcolac
vârcolic substantiv masculin
vârgolag substantiv masculin
vârcolag substantiv masculin
vârcolaci substantiv masculin
vârcolac substantiv masculin