vârșă definitie

14 definiții pentru vârșă

VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša.
VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din scr. vrša.
VÎ́RȘĂ, vîrșe și vîrși, s. f. Unealtă de pescuit în formă de capcană, alcătuită dintr-un sac (făcut din plasă, v. vintir, sau din nuiele de răchită împletite) întins pe mai multe cercuri, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pîlnie. Pe cînd lucea luna pe negurile Șiretului, eu vegheam lîngă vîrșe, pe malul apei, cu oameni vechi. SADOVEANU, O. III 430. Arternie are vîrși cu care prinde pește. STĂNOIU, C. I. 6. Se înfățișează și Ivan... cu turbinca plină de draci, care se zbăteau ca peștii în vîrșă. CREANGĂ, P. 305.
vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe
vârșă s. f., art. vârșa, g.-d. art. vârșei; pl. vârșe
VÂRȘĂ s. (PESCUIT) vintir.
vîrșă (-și), s. f. – Vintir, plasă. – Var. vîrșie, vîrșă. Sl. vrŭšije, sb., slov. vrša (Cihac, II, 499; Tiktin; Conev 74).
VÂRȘĂ ~e f. Unealtă de pescuit, constând dintr-un coș în formă de pâlnie, confecționat din plasă sau din nuiele. [G.-D. vârșei] /< sb. vrša
vârșă f. Mold. V. vârșie.
vârșie (vârșă) f. coș mai mare din nuiele de răchită de prins pești mari: se sbăteau ca peștii în vârșă CR. [Serb. VRȘA].
vî́rșă (nord) și vî́rșe (vest) f., pl. ĭ, ca cîrjă-cîrjĭ, și vîrșie (sud) f. (vsl. *vriša, sîrb. vrša, rut. rus. vérša). Vintir de nuĭele. V. vatră, cursă 1, veĭsă.
VÎRȘĂ s. (PESCUIT) vintir.
vấrșă, vârșe, (vârsă), s.f. – (reg.) Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală (Șainelic, 1986: 46): „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea, 1924, II: 269). – Din srb. vrša (Șăineanu, DEX, MDA).
vấrșă, -e, (vârsă), s.f. – Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală (Șainelic 1986: 46): „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea 1924 II: 269). – Din sl. vrǔsije, srb. vrša (DER, DEX).

vârșă dex

Intrare: vârșă
vârșă 2 pl. -i substantiv feminin
vârșă 1 pl. -e substantiv feminin