Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru vânzoli

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.
VÎNZOLÍ, vînzolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta, a răscoli. Vântoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. ◊ Fig. Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. ♦ Refl. A se agita, a se frămînta; (despre mulțimi) a forfoti. Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. ◊ (Poetic) Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. 2. Refl. reciproc. A se încăiera, a se lupta, a se război. Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. ◊ Refl. Fig. Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vânzolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vânzoleáscă
VÂNZOLÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.
A SE VÂNZOLÍ mă ~ésc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.
vînzolésc (mă) v. refl. (ung. vonzódni, a se simți atras; voncolni, a trage, a zmunci; vonzani, a trage, a atrage). Est. Mă lupt mult, mă zmuncesc mult, mă joc mult: toată noaptea ne-am vînzolit cu draciĭ. – Și vînj- în nord. V. hîrjonesc.
vînzoli vb. v. AGITA. GOLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

Vânzoli dex online | sinonim

Vânzoli definitie

Intrare: vânzoli
vânzoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a