vânzoleală definitie

9 definiții pentru vânzoleală

VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală.
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală.
VÎNZOLEÁLĂ, vînzoleli, s. f. Faptul de a se vînzoli; frămîntare, agitație, mișcare. Gara cu vânzoleala de călători a rămas în urmă. C. PETRESCU, S. 51. Într-o vânzoleală și un iureș zgomotos, pe punte se adunau marinarii și fochiștii. BART, S. M. 109. Înainte de toacă ne trezirăm din nou în zgomot și vînzoleală. HOGAȘ, DR. 33 40.
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
VÂNZOLEÁLĂ s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.
VÂNZOLEÁLĂ ~éli f. Mișcare neîntreruptă și haotică; forfoteală. /a se vânzoli + suf. ~eală
vînzoleálă f., pl. elĭ. Est. Acțiunea de a te vînzoli.
vînzolea s. v. AGITAȚIE. ANIMAȚIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIȘCARE. MIȘUIALĂ. MIȘUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALĂ. VIERMUIRE.

vânzoleală dex

Intrare: vânzoleală
vânzoleală substantiv feminin