vânzărél, adj. – De vânzare: „Și-l făcură vânzărel / Și merseră-n târg cu el” (Calendar, 1980: 8). – Din vânzare (din vinde < lat. vedere) + suf. -el.

vânzărél, s.n. – De vânzare: „Și-l făcură vânzărel / Și merseră-n târg cu el” (Calendar 1980: 8). – Din vânzare (din vinde < lat. vedere) + -el.