vânturos definitie

9 definiții pentru vânturos

VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os.
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os.
VÎNTURÓS, -OÁSĂ, vînturoși, -oase, adj. (Învechit, despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vînt; vîntos. O barcă veni să ne ia de la vapor și să ne ducă la Iafa. Marea era vînturoasă. Ajunserăm la mal cu mare necaz. BOLINTINEANU, O. 291. Cu cît va fi fost primăvara mai vînturoasă. cu atît sînt căldurile verii mai uscate. PISCUPESCU, O. 184. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. A ta vînturoasă minte... în zadar va da lot pravili. CONACHI, P. 299. Bărbat bun... și credincios, iară nu nebun, vînturos. ȚICHINDEAL, F. 263.
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vânturós adj. m., pl. vânturóși; f. sg. vânturoásă, pl. vânturoáse
VÂNTURÓS adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, furtunos, neserios, ușuratic, viforos, vijelios, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.
VÂNTURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) v. VÂNTOS. 2) fig. v. VÂNTURATIC. /a vântura + suf. ~os
vînturós, -oásă adj. (d. vînt, -urĭ). Vîntos. Fig. (Cant.). Imaginar, neîntemeĭat.
vînturos adj. v. FLUȘTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. FURTUNOS. NESERIOS. UȘURATIC. VIFOROS. VIJELIOS. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

vânturos dex

Intrare: vânturos
vânturos adjectiv