Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru v├ónturel

V├éNTUR├ëL, (1) v├ónturele, s. n., (2) v├ónturei, s. m. 1. S. n. V├óntule╚Ť. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. ÔÇô V├ónt + suf. -el.
V├éNTUR├ëL, (1) v├ónturele, s. n., (2) v├ónturei, s. m. 1. S. n. V├óntule╚Ť. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. ÔÇô V├ónt + suf. -el.
VÎNTURÉL2, vînturei, s. m. Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco).
V├ÄNTUR├ëL3, v├«nturele, s. n. (Rar) V├«ntule╚Ť. [Hainele] le trimete-n v├«nturele, ├«n ╚Ťara str─âinului. HODO╚ś, P. P. 211.
V├ÄNTUR├ëL1, v├«nturei, s. m. (├Än basme) Erou legendar, dornic de aventuri. Vitejii v├«nturei de ╚Ťar─â cunoscu╚Ťi sub numele de fe╚Ťi-frumo╚Öi cu p─ârul de aur. ALECSANDRI, la TDRG.
v├óntur├ęl1 (╚Öoim, erou) s. m., pl. v├óntur├ęi, art. v├óntur├ęii
v├óntur├ęl2 (v├óntule╚Ť) s. n. pl. v├óntur├ęle
v├óntur├ęl (╚Öoim, erou legendar) s. m., pl. v├óntur├ęi, art. v├óntur├ęii
v├óntur├ęl (v├óntule╚Ť) s. n., pl. v├óntur├ęle
VÂNTURÉL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.
VÎNTUREL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.
v├óntur├ęl, v├ónturei, s.m. ÔÇô (ornit.) Pas─âre r─âpitoare de zi; specie de ╚Öoim care prefer─â st├ónc─âriile; vindereu (Falco tinnunculus). Semnalat─â ├«n Maramure╚Ö (Lengyel, 2007: 27). ÔÇô Din v├ónturi (< v├ónt) + suf. -el (DEX, MDA).

Vânturel dex online | sinonim

Vânturel definitie

Intrare: vânturel (vânt)
vânturel 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: vânturel (șoim)
vânturel 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: vânturel (erou)
vânturel 1 s.m. substantiv masculin