vânturatic definitie

10 definiții pentru vânturatic

VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.
VÎNTURÁTIC, -Ă, vînturatici, -e, adj. (Rar) Neserios, ușuratic, flușturatic. Elena întrerupse monologul lui vînturatic. D. ZAMFIRESCU, R. 60.
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vânturátic adj. m., pl. vânturátici; f. sg. vânturátică, pl. vânturátice
VÂNTURÁTIC adj. v. neserios.
VÂNTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care își schimbă ușor convingerile; nestatornic. /a vântura + suf. ~atic
vânturatic a. fig. flușturatic.
vînturátic, -ă adj. Cam vînturat, cam zvăpăĭat, sturlubatic, fluturatic. – Și zv-.
VÎNTURATIC adj. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburalic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~).

vânturatic dex

Intrare: vânturatic
vânturatic adjectiv