vânturar definitie

7 definiții pentru vânturar

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
VÎNTURÁR, vînturare, s. n. (Rar) Evantai. Are un moț de pene împestrițate... Cînd zboară, și-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar. MARIAN, O. II 157.
vânturár (rar) s. n., pl. vânturáre
vânturár s. n., pl. vânturáre
VÂNTURÁR s. v. evantai.
vînturar s. v. EVANTAI.

vânturar dex

Intrare: vânturar
vânturar substantiv neutru