vântură-lume definitie

7 definiții pentru vântură-lume

VÎNTURĂ-LÚME s. m. Hoinar, aventurier. Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11. În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.
vấntură-lúme s. m. și f., g.-d. lui vấntură-lúme; pl. vấntură-lúme
vântură-lúme s. m. invar.
VÂNTURĂ-LÚME s. v. aventurier.
vântură-lume m. aventurier.
vî́ntură-lume și vî́ntură-țară m. fără pl. Aventurier: un vîntură-țară, niște vîntură-țară.
vîntură-lume s. v. AVENTURIER.

vântură-lume dex

Intrare: vântură-lume (s.f.)
vântură-lume 2 s.f. invariabil substantiv feminin
Intrare: vântură-lume (s.m.)
vântură-lume 1 s.m. invariabil substantiv masculin