Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru vântușor

VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor.
VÂNTUȘÓR, vântușoare, s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor.
VÎNTUȘÓR s. n. Vîntuleț. Florile dezmierdate de un vîntușor lin răspândeau aer feliuri de miroase. ALECSANDRI, la CADE.
vântușór (rar) s. n.
vântușór s. n., pl. vântușoáre

vântușor definitie

vântușor dex

Intrare: vântușor
vântușor substantiv neutru