VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.

VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.

VÎNTÓS, -OÁSĂ, vîntoși, -oase, adj. Cu vînt, bătut de vînt. Striga din răsputeri chemînd ciclopii Ce-n peșteri împrejur și-aveau sălașul Pe culmi vîntoase. MURNU, O. 153. Într-o vreme cam vîntoasă... intrase într-o grădină. La TDRG. ♦ Fig. De vînt. Cu aripi vîntoase. urla... mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7.

vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse

vântós adj. m., pl. vântóși; f. sg. vântoásă, pl. vântoáse

VÂNTÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.

VÂNTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin prezența vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. /vânt + suf. ~os

vântos a. repede ca vântul: cu aripi vântoase EM. [Lat. VENTOSUS].

vîntós, -oásă adj. (lat. ventosus. V. ventuză). Plin de vînt: o zi vîntoasă. S. f. Est, nord. Vînt violent (cu vîrtejurĭ): se stîrnise niște vîntoase. Zînă de vînt. V. ĭudă.

vîntos adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS.