Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru vânticel
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VÎNTICÉL, vinticele, s. n. Vîntuleț. Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. Un vînticel adia, incit de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
vânticél s. n., pl. vânticéle
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
vânticél s. n., pl. vânticéle
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
vînticél n., pl. e (dim. d. vînt; it. venticello, sp. ventecillo). Zéfir, vînt liniștit.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
VÎNTICEL s. (MET.) vîntișor, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
vânticel definitie
vânticel dex
Intrare: vânticel
vânticel
substantiv neutru