vânticel definitie

8 definiții pentru vânticel

VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
VÎNTICÉL, vinticele, s. n. Vîntuleț. Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. Un vînticel adia, incit de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.
vânticél s. n., pl. vânticéle
vânticél s. n., pl. vânticéle
VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)
vînticél n., pl. e (dim. d. vînt; it. venticello, sp. ventecillo). Zéfir, vînt liniștit.
VÎNTICEL s. (MET.) vîntișor, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.)

vânticel dex

Intrare: vânticel
vânticel substantiv neutru