8 definiții pentru vânticel
VÂNTICÉL, vânticele,
s. n. Vântuleț. –
Vânt +
suf. -icel.
VÂNTICÉL, vânticele,
s. n. Vântuleț. –
Vânt +
suf. -icel.
VÎNTICÉL, vinticele,
s. n. Vîntuleț. Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. Un vînticel adia, incit de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.
vânticél s. n.,
pl. vânticéle
vânticél s. n., pl. vânticéle VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)
vînticél n., pl. e (dim. d. vînt; it. venticello, sp. ventecillo). Zéfir, vînt liniștit.
VÎNTICEL s. (MET.) vîntișor, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.) Vânticel dex online | sinonim
Vânticel definitie
Intrare: vânticel
vânticel substantiv neutru