VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.

VÂNTĂRÁIE s. f. (Reg.) Vântoasă (1). – Din vânt + suf. -ăraie.

vântăráie s. f.

VÂNTĂRÁIE s. v. furtună, vifor, vijelie.

vîntăráĭe f. Mare vînt din toate părțile: ce vîntăraĭe!

vîntăraie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE.