Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru vânjos

VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.
VÎNJÓS, -OÁSĂ, vînjoși, -oase, adj. Cu mușchii dezvoltați; puternic, viguros. Patru hamali vînjoși, cu piepturile goale, luau în spinare și sub brațe tot ce le cădea la îndemînă și porneau în fugă spre ieșire. GALAN, B. I 17. [Muncitorii] au fețe senine, ochi calzi și mîini vînjoase. STANCU, U.R.S.S. 194. Țugulea încăleca pe calul zmeului celui mic, căci era mai vînjos. ISPIRESCU, L. 317. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter; tare. Nu pot crede ca un om așa vînjos Să se schimbe-așa de iute și să cadă-așa de jos. DAVILA, V. V. 36. ♦ Plin de vitalitate, sănătos, robust. Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii, care dă o înfățișare pitorească pînă și celor mai nevoiașe cocioabe de sat. C. PETRESCU, A. 315.
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. sg. vânjoásă, pl. vânjoáse
VÂNJÓS adj. 1. v. robust. 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.)
Vânjos ≠ bicisnic, debil, impotent, moale, neputincios, slab, slăbănog
VÂNJÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are vânj; viguros; puternic. /vânj + suf. ~os
vânjos a. musculos, mlădios. [V. vânj].
VÎNJOS adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.)

Vânjos dex online | sinonim

Vânjos definitie

Intrare: vânjos
vânjos adjectiv