vânj definitie

18 definiții pentru vânj

VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu.
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu.
VÎNJ2, vînji, s. m. (Bot.) Velniș.
VÎNJ1 s. n. (Arhaizant și popular) Putere, vigoare, forță. Doi cai roibi, mărunți, dar tari și plini de vînj ca doi zmei. SADOVEANU, la CADE.
vânj1 (plantă) s. m., pl. vấnji
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vânj (plantă) s. m., pl. vânji
vânj (putere) s. n.
VÂNJ s. (BOT.; Ulmus effusa) ulm, velniș.
VÂNJ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, velniș, vigoare, vitalitate, vlagă.
vînj (-ji),s. m.1. Varietate de ulm (Ulmus effusa). – 2. Flexibilitate. – 3. Forță, putere. Sl. vązŭ „legătură”, vęzati, vęzą „a lega” (Cihac, II, 447; Tiktin), cf. bg. văže „coardă”, sb., cr., slov. vez „coardă”. Cf. gînj. Ve(l)niș, s. m. (Ulmus effusa), în Mold., este var. aceluiași cuvînt (după Scriban, legat de mag. venic „lăuruscă”). – Der. vînjos, adj. (plin de nerv, vînos; puternic, robust), poate contaminat cu vînos; vînjosa, vb. (a fortifica, a întări corpul); vînjosie, s. f. (robustețe); vînjosime, s. f. (robustețe, elasticitate); vînjoli (var. vînzoli), vb. refl. (a se agita, a se zbate, a se frămînta), cu suf. expresiv -li (după Byhan 524, din sl. vązlĭ „gol”; după Scriban, din mag. voncolni „a arunca”); vînzoleală (var. vînzoală), s. f. (agitație, frămîntare, mișcare). Vîj, s. m. (bătrîn, decrepit, boșorog), în Trans., trebuie să fie față de vînj ca ghiuj față de gînj, v. aici der. din dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 123), direct din gînj (Scriban) sau din rut. vižĭ „șef” (Drăganu, Dacor., V, 377) nu este probabilă. Atît în vînjoli ca și în vîj tratamentul expresiv este evident.
VÂNJ1 ~i m. Varietate de ulm, având frunzele ovale și florile de culoare verzuie sau roșiatică; velniș. /cf. sl. važe, vonzu
VÂNJ2 ~uri n. înv. Forță fizică; vigoare. /cf. sl. važe, vonzu
vânj m. 1. V. gânj; 2. pl. Bot. velniș (arbore cu frunze vânjoase). [Slav. VÕJE, funișoară (din VẼJÕ, a lega)].
vînj n., pl. urĭ (vsl. vonžŭ, legătură. V. zavescă. Cp. cu gînj). Veniș. Fig. Forță, vigoare, putere.
VÎNJ s. (BOT.; Ulmus effusa) velniș, (reg.) ulm.
vînj s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VELNIȘ. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.
VÎNJ subst. tărie 1. Vînjul Mare și -e ss. 2. Vînjea 1482 b., munt. (Glos); – Sinea 1488 (Ț-Rom 325). 3. Vînjă t. (17 B II 325). 4. Vînzulești s., olt, (Î Div).

vânj dex

Intrare: vânj (plantă)
vânj 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: vânj (putere)
vânj 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: Vânj
Vânj