vândălag definitie

6 definiții pentru vândălag

VÎNDĂLÁC s. n. v. vîndălag.
VÎNDĂLÁG s. n. (Regional) Fin adunat în șiruri lungi (din care se fac apoi căpițe sau clăi). Loc. adv. De-a vîndălagul = de-a berbeleacul. (Atestat în forma vîndălac) Scaraoschi o zbughi la fugă și, mai șchiopătînd, mai de-a vîndălacul, se văzu și-n iad. ȘEZ. IX 70. – Variantă: vîndălac s. n.
VÂNDĂLÁC s. n. (Reg.) Fân adunat în șiruri lungi, din care se fac căpițe sau clăi. ◊ Loc. adv. De-a vândălacul = de-a berbeleacul. [Var.: vândălág s. n.]
VÂNDĂLÁG s. n. v. vândălac.
vîndălác s. n. – În locuțiunea de-a vîndălacul; de-a berbeleacul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, cf. berbeleac.
vîndălácu (de-a), V. berbeleacu.

vândălag dex

Intrare: vândălac, vândălag
vândălag substantiv neutru (numai) singular
vândălac substantiv neutru (numai) singular