VÎNĂȚÍE s. f. (Neobișnuit) Faptul de a vîna; vînătoare. Munca cea de vitejie, Pistoale de vînăție Și cal bun de călărie. ȘEZ. III 60.

VÂNĂȚÍE s. f. (Rar) Vânătoare. – Din vânat + suf. -ie.

VÂNĂȚÍE s. v. vânat, vânătoare.

vînăție s. v. VÎNAT. VÎNĂTOARE.