Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru v├ólvoare

V├éLVO├üRE, v├ólvori, s. f. (Rar) V├ólv─âtaie. ÔÖŽ Lumin─â ro╚Öiatic─â, incandescent─â. [Var.: (pop.) vulvo├íre s. f.] ÔÇô Cf. v├ólv─â.
VULVOÁRE s. f. v. vâlvoare.
V├éLVO├üRE, v├ólvori, s. f. V├ólv─âtaie. ÔÖŽ Lumin─â ro╚Öiatic─â, incandescent─â. [Var.: (pop.) vulvo├íre s. f.] ÔÇô Cf. v├ólv─â.
VULVOÁRE s. f. v. vâlvoare.
V├ÄLVO├üRE, v├«lvori, s. f. 1. V├«lv─âtaie. Erau ├«n ni╚Öte poieni ascunse, sub zid─âriile pr─âp─âstiilor, unde b─âtea cu putere, ca o v├«lvoare de pojar, asfin╚Ťitul. SADOVEANU, F. J. 366. Cotoiul scoroci focul, f─âcu v├«lvoare ╚Öi mai mare ╚Öi fumul ├«nec─â pe bietul zmeu. POPESCU, B. III 114. V├«lvoarea focului ce ├«i ├«ncingea, bubuitul ╚Öi pustiirile tunurilor... ame╚Ťir─â ╚Öi ├«nsp─âim├«ntar─â pe turci. B─éLCESCU, O. II 43. ÔÖŽ Lumin─â ro╚Öiatic─â, incandescent─â. V├«lvoarea ro╚Öie de jar lep─âdat lumina de sub locomotiv─â. DUMITRIU, N. 98. Soarele ├«nc─â nu r─âs─ârise, dar ├«╚Öi cre╚Ötea v├«lvoarea. SADOVEANU, O. A. II 218. Uneori, cerul se ├«ncinge pe alocurea ├«n dep─ârtare de o v├«lvoare ro╚Öiatic─â, provenit─â din p├«rjol. ODOBESCU, S. III 20. 2. Fig. Nenorocire, primejdie grea. V. foc (II 3). S─â scape pe Badiul, C─â se afl─â la v├«lvoare, La v├«lvoare, la p─âs mare. TEODORESCU, P. P. 544. 3. V├«rtej de ap─â; viitoare, volbur─â. ÔÇô Variant─â: vulvo├íre (ALECSANDRI, P. III 622) s. f.
VULVOÁRE s. f. v. vîlvoare.
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vâlvoáre s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
VÂLVOÁRE s. v. vâlvătaie.
VÂLVOÁRE ~óri f. 1) Foc mare, cu văpăi; vâlvătaie; pălălaie. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană. 3) fig. Pericol mare. /Din vâlvă
v─âlvoare f. V. vulvoare. [DintrÔÇÖun primitiv v├ólv─â, flac─âr─â ce se agit─â (de origin─â necunoscut─â), de unde v─âlv─âtaie, v─âlvoare, v─âlvoiu, etc.].
vulvoare f. 1. flac─âr─â agitat─â: o bab─â tot r─âscolea vulvoarele BOL.; 2. fig. lucire: luna, mai d├ónd o vulvoare, sÔÇÖascunde ├«ntrÔÇÖun nor BOL. [V. v─âlvoare].
vîlvoáre, V. vulvoare.
vulvo├íre ╚Öi v├«lvo├íre f., pl. or─ş (lat. *v├│lvor, -├│ris, d. se v├│lvere, a se rostogoli, a se ├«nv├«rti. V. vultuare ╚Öi bolboare). V├«lv─âta─şe, mar─ş flac─âr─ş, mare gr─âmad─â de jaratic; v├«lvoare izbucne╚Öte (ChN. I, 250), v├«lvorile ─şadulu─ş. V. b├«lb─âr─â.
VÎLVOARE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vilvătaie, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

Vâlvoare dex online | sinonim

Vâlvoare definitie

Intrare: vâlvoare
vulvoare substantiv feminin
vâlvoare substantiv feminin