vâltorire definitie

2 intrări

4 definiții pentru vâltorire

VÎLTORÁ vb. I v. vîltori.
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I.
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vâltorí vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâltoreáscă

vâltorire dex

Intrare: vâltori
vâltora verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
vâltori conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: vâltorire
vâltorire infinitiv lung