VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6.

vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre

vâlcioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre