Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru vâlcezi

VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec.
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced.
VẤLCED, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec.
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced.
VÎ́LCED, -Ă, vîlcezi, -de, adj. (Regional) Vînăt, înnegrit în urma unei lovituri; (despre oameni) livid.
VÎLCEZÍ, vilcezesc, vb. IV. Tranz. fact. (Regional) A face să devie vîlced, a învineți. De pămînt izbitu-l-o, Carnea vîlcezitu-i-o. TEODORESCU, P. P. 400.
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vâlced adj. m., pl. vâlcezi; f. sg. vâlcedă, pl. vâlcede
vâlcezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâlcezeáscă
VÂLCED adj. v. învinețit, vânăt.
VÂLCEZÍ vb. v. învineți.
vîlcéd (-dă), adj. – Vînăt, livid. Origine incertă. Poate în loc de vînced < lat. vincĭdus, cf. vincĕre „a înmuia, a îmblînzi” și it. vincido „înmuiat” (Scriban). Totuși, pare preferabil să se pornească de la mîrced „vînăt”, ale cărui der. apar și cu forma mîlce-. Legătura cu mag. vércsik „vînătaie” (Cihac 538), nu se impune. – Der. vîlcezi, vb. (a se învineți, a se strica). În Bucov.
vâlced a. vânăt de lovituri. [Origină necunoscută].
vî́lced, -ă adj. (cp. cu it. vincido, moale. V. mîrced, gîlfed). Est. (rev. I. Crg. 7, 154). Călîŭ, cam umed, nu destul de uscat, vorbind de lemnele de foc (în Nț. mîlced). Serbia ș. a. Vînăt, stricat. – Și crînced (Ĭașĭ, Meh.): lemne crîncede. V. jilav.
vîlcezésc (mă) v. refl. Bc. Fc. Mă fac vîlced. Serbia. Mă învinețesc, mă stric.
vîlced adj. v. ÎNVINEȚIT. VÎNĂT.
vîlcezi vb. v. ÎNVINEȚI.

vâlcezi definitie

vâlcezi dex

Intrare: vâlcezi
vâlcezi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: vâlced
vâlced adjectiv