VÎJÓI, vîjoaie, s. n. (Regional) Apă care curge repede și zgomotos; șuvoi, torent; cascadă.

VÂJÓI, vâjoaie, s. n. (Reg.) Apă care curge repede și zgomotos; șuvoi, torent. ♦ Avalanșă. – Din vâj1 (după șuvoi).

vâjói, vâjoáie, s.n. (reg.) 1. pârâu iute, furios. 2. avalanșă.

vâjoiu n. avalanșă: năvăli ca vâjoiul la munte POP. [V. vâj!].

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.

1) vîjóĭ m. V. ghĭuj.

2) vîjóĭ n., pl. oaĭe (d. vîj). Vest. Pîrăŭ care curge furios. A curge vîjoĭ, a curge furios. V. șiroĭ, doldora, viitură și avalanșă.