Definiția cu ID-ul 939318:
UȘURÉL1 adv. Diminutiv al lui
ușor1. 1. v. ușor (
1). Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41. Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216. Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292.
2. v. ușor (
3). Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51.
3. v. ușor (
4). Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.
Ușurel dex online | sinonim
Ușurel definitie