Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru ușuire

UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – + suf. -ui.
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – + suf. -ui.
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ușuiáscă
ușui, ușuiesc v. t. a da afară pe ușă (pe cineva); a goni, a alunga.

Ușuire dex online | sinonim

Ușuire definitie

Intrare: ușui
ușui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ușuire
ușuire infinitiv lung