UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.

UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.

UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj. Care se referă la cămătar sau la camătă; cămătăresc. Dobînzi uzurare.

uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre

uzurár adj. m., s. m., pl. uzurári; f. sg. uzuráră, pl. uzuráre

UZURÁR s. v. cămătar.

UZURÁR adj. v. cămătăresc.

uzurar a. cu uzură: împrumutul uzurar.

*uzurár, -ă adj. (lat. usurarius). Cămătăresc: împrumut uzurar. S. m. Cămătar. Adv. Cu camătă.

uzurar s. v. CĂMĂTAR.

uzurar adj. v. CĂMĂTĂRESC.