uzufructuară definitie

7 definiții pentru uzufructuară

UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuáră s. f. (sil. -fruc-tu-a-), g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
UZUFRUCTUÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].
UZUFRUCTUÁR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier)
*uzufructuár, -ă adj. (lat. usufructuarius). Jur. Care dă numaĭ folosința, nu și proprietatea. S. m. și f. Cel ce are uzufructu.

uzufructuară dex

Intrare: uzufructuară
uzufructuară substantiv feminin
  • silabisire: u-zu-fruc-tu-a-ră