Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru uzufruct

UZUFR├ÜCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care apar╚Ťine altei persoane ╚Öi pe care trebuie s─â-l restituie la ├«ncetarea acestui drept. ÔÇô Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit.
UZUFR├ÜCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care apar╚Ťine altei persoane ╚Öi pe care trebuie s─â-l restituie la ├«ncetarea acestui drept. ÔÇô Din lat. uzufructus. Cf. fr. usufruit.
UZUFR├ÜCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin (╚Öi pe tot timpul vie╚Ťii) de un bun care nu este proprietatea ei ╚Öi pe care nu are dreptul s─â-l ├«nstr─âineze.
uzufr├║ct (-zu-fruct) s. n.
uzufr├║ct s. n. (sil. -fruct)
uzufr├║ct s. n. (sil. -fruct)
UZUFR├ÜCT s.n. Drept pe care ├«l are cineva de a se bucura de folosin╚Ťa unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obliga╚Ťia de a le conserva substan╚Ťa. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit].
UZUFR├ÜCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care apar╚Ťine altei persoane. (< lat. usufructus, dup─â fr. usufruit)
UZUFR├ÜCT ~e n. jur. Drept de a beneficia de bunuri str─âine cu obliga╚Ťia de a le p─âstra ╚Öi a le restitui la termenul prev─âzut. /<lat. usufructus
uzufruct n. Jur. dreptul de a se folosi de venitul unei mo╚Öteniri sau de dob├ónzile unui capital, a c─âror proprietate apar╚Ťine altuia.
*uzufr├║ct n., pl. ur─ş (lat. usufructus, d. usus, uz, ╚Öi fructus, folosin╚Ť─â). Jur. Dreptu de a te folosi de venitu une─ş mo╚Ötenir─ş, de dob├«nzile unu─ş capital care e proprietatea altu─şa (ca dreptu p─ârin╚Ťilor fa╚Ť─â de averea copiilor minor─ş ╚Öi al so╚Ťulu─ş fa╚Ť─â de averea so╚Ťii─ş. Acest uzufruct se nume╚Öte legal).

Uzufruct dex online | sinonim

Uzufruct definitie

Intrare: uzufruct
uzufruct 2 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: u-zu-fruct
uzufruct 1 sg. (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: u-zu-fruct