uzitat definitie

2 intrări

20 definiții pentru uzitat

UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. (Mai ales la negativ) De folosință curentă, obișnuit. Trecînd peste aceste considerațiuni ale unei severități neuzitate la noi... opera d-lui Zamfirescu rămîne plină de un adevărat merit. MACEDONSKI, O. IV 73.
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză
UZITÁ vb. v. circula.
UZITÁT adj. folosit, întrebuințat. (Care este formula ~?)
Uzitat ≠ inuzitat
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].
UZITÁT, -Ă adj. De folosință, obișnuit. [< uzita].
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)
A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat
UZITÁT ~tă (~ți, ~te) Care este folosit în mod curent; întrebuințat frecvent. /<fr. usité, lat. usitatus, it. usitato
uzitat a. obișnuit.
*uzitát, -ă adj. (lat. usitatus). Întrebuințat: chinina e foarte uzitată în farmacie. Obișnuit: un cuvînt foarte uzitat, vinu e foarte uzitat la masa luĭ.
*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă.
UZITA vb. a circula, a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.)
UZITAT adj. folosit, întrebuințat. (Care este formula ~?)

uzitat dex

Intrare: uzita
uzita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: uzitat
uzitat adjectiv