Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru uzitare

UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză
UZITÁ vb. v. circula.
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].
UZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) uzita. [< uzita].
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)
A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat
*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă.
UZITA vb. a circula, a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.)

Uzitare dex online | sinonim

Uzitare definitie

Intrare: uzita
uzita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: uzitare
uzitare substantiv feminin