uzinare definitie

2 intrări

16 definiții pentru uzinare

UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner.
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage.
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner.
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage.
UZINÁRE s. f. Acțiune de prelucrare a metalelor cu ajutorul mașinilor-unelte.
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uziná vb., ind. prez. 1 sg. uzinéz, 3 sg. și pl. uzineáză
uzináre s. f., g.-d. art. uzinării
uziná vb., ind. prez. 3 uzineáză
UZINÁRE s. (TEHN.) uzinaj. (~ unui material prin așchiere.)
UZINÁ vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul unei mașini-unelte. ♦ A fabrica un produs într-o uzină. [< fr. usiner].
UZINÁRE s.f. Acțiunea de prelucrare a metalelor cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. [< uzina].
UZINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. 2. a fabrica un produs într-o uzină. (< fr. usiner)
A UZINÁ ~éz tranz. 1) (materiale) A produce la o uzină. 2) (piese) A prelucra cu ajutorul mașinilor-unelte. /<fr. usiner
UZINARE s. (TEHN.) uzinaj. (~ unui material prin așchiere.)

uzinare dex

Intrare: uzina
uzina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: uzinare
uzinare substantiv feminin (numai) singular