UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.

UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.

UZBÉC, -Ă, uzbeci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Socialiste Sovietice Uzbece. ♦ (Adjectival) Care se referă la uzbeci; al uzbecilor. Începuturile literaturii uzbece datează din primul mileniu dinaintea erei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 16/1.

uzbéc adj. m., s. m., pl. uzbéci; adj. f., s. f. uzbécă, pl. uzbéce

uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei

uzbéc s. m., adj. m., pl. uzbéci; f. sg. uzbécă, g.-d. art. uzbécei, pl. uzbéce

uzbécă (limba) s. f., g.-d. art. uzbécei

UZBÉC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Uzbekistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de uzbeci. (< rus. uzbek)

UZBÉC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau este originară din Uzbekistan. /<rus. uzbek

UZBÉC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Uzbekistanului sau populației lui; din Uzbekistan. /<rus. uzbek

UZBÉCĂ f. mai ales art. Limba uzbecilor. /Din uzbec