uzare definitie

2 intrări

22 definiții pentru uzare

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza.
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza.
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. A toci prin folosire îndelungată, a deteriora, a degrada. (Refl.) Stofa s-a uzat. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se epuiza, a se consuma (de boală, de bătrînețe etc.). 2. Intranz. A face uz de...; a întrebuința, a (se) folosi. De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza.
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri
uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. și pl. uzeáză
uzáre s. f., g.-d. art. uzării; pl. uzări
UZÁ vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrențui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de diverse tertipuri.)
UZÁRE s. 1. v. deteriorare. 2. v. ponosire. 3. v. uzură.
UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].
UZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) uza și rezultatul ei; învechire, consumare; folosire. 2. Uzură. [< uza].
UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)
A UZÁ ~éz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /<fr. user
A SE UZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /<fr. user
uzà v. 1. a se servi, a face uz de; 2. a consuma prin întrebuințare: lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare: a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge: necazurile l’au uzat (= fr. user).
*uzéz v. intr. (fr. user, lat. pop. *usare, d. uti, usus sum, a întrebuința). Întrebuințez, mă folosesc: a uza de un drept, de violență. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, deteriorez: aceștĭ copiĭ uzează multe părechĭ de ghete. Fig. Consum, slăbesc: necazurile l-aŭ uzat.
UZA vb. I. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-au ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul s-a ~.) II. 1. a folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de tertipuri.)
UZARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, stricare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. deteriorare, uzaj, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.)
UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

uzare dex

Intrare: uza
uza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: uzare
uzare substantiv feminin