UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. Care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.

UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.

UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. «R» graseiat este o consoană uvulară.

uvulár adj. m., pl. uvulári; f. uvuláră, pl. uvuláre

uvulár adj. m., pl. uvulári; f. sg. uvuláră, pl. uvuláre

UVULÁR, -Ă adj. Referitor la uvulă, al uvulei. ♦ (Fon.; despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. [Cf. fr. uvulaire, it. uvulare].

UVULÁR, -Ă adj. 1. al uvulei. 2. (fon.; despre sunete) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. (< fr. uvulaire)

UVULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de uvulă; referitor la uvulă. 2) (despre sunete) Care se articulează cu participarea uvulei. /<fr. uvulaire

*uvulár, -ă adj. (d. úvula, numele latin științific al omușoruluĭ, dim. d. uva, poamă, strugure). Anat. De la omușor.

UVULÁR, -Ă adj. (cf. fr. uvulaire, it. uvulare): în sintagma sunet uvular (v.).